de şi fluturi,espre stel
un poem presărat cu petale de mac
şi boabe de grâu,
un vers peste care
să picure lacrimile rugăciunii
de dimineaţă...
şi am strigat spre Cer:
,,Doamne, dă-mi harul Poeziei!"...
Dar în noaptea grea
un înger cu ochii albaştri ca iertarea
m-a certat frumos şi înţelept:
,,Dumnezeu ţi-a dat un copil,
un băiat care devine mire,
şi tu vrei să îţi dea şi poezia?"
În plânsul acestei dojane
cu iz de rai redobândit
am înţeles că poezia eşti tu,
copile...
poemul nostru de iubire
tu, întâiul născut,
întâiul iubit şi legănat
precum odinioară Samuel...
Şi poemul acesta a crescut
vers după vers
strofă după strofă
până a devenit cântec...
Dar îi lipsea ceva...
refrenul acela pe care să-l poţi cânta
tremurând de iubire.
Şi iată că azi, în ziua nunţii tale,
are două cuvinte:
Dumnezeu
şi Otilia...
Cine a bănuit vreodată
că va avea versul
atât de alb?!!...
Cine a bănuit că iubirea
îşi va dezbrăca ninsoarea
peste creştet, peste umeri
peste mâna care ţi s-a cuibărit în palmă?
Fiţi binecuvântaţi,
voi cei care azi ştiţi cel mai bine
ce e Iubirea...şi Cine e Iubirea...
De ea să fiţi încununaţi
mereu cât veţi cânta
refrenul nunţii veşnice!
Fiţi binecuvântaţi, Sami şi Otilia!
( ,,rugăciunile părinţilor întăresc temelia casei copiilor” )
Foto: Mirii cărora se dedică poemul
5 comentarii:
Sunt deosebit de frumosi mirii.
Felicitari si lor si parintilor!
Casa de piatra!
Multumim, Loredana!
M-am tot uitat dupa voi prin biserica :)
Cred ca a fost o nunta frumoasa!:)
Chiar ii spuneam sotului ca aceste nunti sunt singurele care nu se destrama si care ajung pana la adanci batraneti....
Super fain!
Eu le urez mirilor Domnul sa le binecuvante familia!
Mariana e cumva fiul tau???
Mulţumim, Corina!
Da, a fost foarte frumos!
Mirele e băiatul meu. În prima foto e fiica cea mare cu ginerele şi nepoţeii. Între domnişoarele de onoare sunt şi celelalte două fete ale mele ( prima şi ultima din şir )
Iartă răspunsul întârziat.
Trimiteţi un comentariu