Psalm de dor: Ruga lacrimilor de seară...

miercuri, 20 iulie 2011

Ruga lacrimilor de seară...

...Doamne,
nu prea ştiu ce să Îţi spun în seara asta...
Lacrimile îmi împăiejenesc ochii...
un nod mare mi se opreşte în gât...
Poate ar fi trebuit să vin zâmbind înaintea Ta!
Dar sfinţenia Ta mă copleşeşte!
Primeşte îngenucherea mea!
Primeşte rugăciunea genunchiului meu,
a gândului meu, a versului meu...
Doamne, acum nu mă rog pentr mine,
ci pentru tristeţea celor ce îmi sunt ,,aproapele" meu!
Ia-o şi du-o departe de inima lor!
Te rog , Doamne, fă să nu mai fie oameni trişti,
copii trişti, mame şi taţi trişti!
Fă ca să vină seninul mai grabnic !...
Numai atunci voi putea zâmbi şi eu;
când vor zâmbi şi ei! Până atunci oftez cu ei,
plâng cu ei, mă rog pentru ei!...
Doamne, iartă-mi neputincioasele cuvinte!
Amin!

0 comentarii:

Trimiteţi un comentariu

Abonaţi-vă la: Postare comentarii (Atom)

Dor pe dor se cheamă...

Bun venit!
Ne-am născut cu un dor imens de Cer...Alergarea noastră după fericire, după iubire, are aripi de dor, de dorul acela ce ni s-a cuibărit în suflet din vremea în care eram plăsmuiţi în chip tainic de mâna Lui Dumnezeu. Poate că pe acest blog vom simţi încă o adiere care să ne ajute să zburăm împreună spre înălţimi, spre Cerul Lui Dumnezeu, scuturând de pe aripi toată tina...
Îmi propun să fie un blog de poezie, meditaţie, rugăciune, consiliere, comunicare, prietenie şi iubire creştină. Voi reuşi doar împreună cu voi şi cu ajutorul Dumnezeului nostru!

Date biografice

Preotul Iosif Trifa s-a nascut la 3 martie 1888 în comuna Certege, judetul (pe atunci) Turda, ca cel de-al patrulea din cei sase, fiu al familiei Dumitru si Ana Trifa. Pe linia descendentei paterne, bunicul lui Iosif Trifa (tatal lui Dumitru) a fost unul din centurionii si oamenii de încredere ai lui Avram Iancu. Între 1895 şi 1889 Iosif Trifa urmeaza scoala primara în satul natal, apoi cursurile gimnaziale în Brad si Beius. În 1907 se înscrie la Academia Teologica din Sibiu. În 1910, prin Decret învatatoresc, obtine titlul de învatator la Scoala Poporala din comuna Vidra de Sus, protopopiatul Câmpeni (învatamântul românesc din Ardeal fiind confesional, preotii, în cele mai multe sate, erau si învatatori). În acelasi an obtine si Atestatul de Cualificatiune pentru misiunea de preot...( click pe foto pentru a citi mai mult...)

Date biografice

Poetul a vazut lumina zilei în noaptea de Craciun a anului 1914, în catunul Râturi (azi Livada Beiusului) din comuna Mizies, judetul Bihor, în apropiere de Beius. Parintii sai, Constantin si Maria, erau buni gospodari si crestini respectati în sat pentru cinstea si vrednicia lor. Era unicul copil la parinti si, bineînteles, acestia voiau sa-l vada ajungând un bun gospodar la casa lui si un sprijin de nadejde la batrânete. Baiatul însa se simtea nascut pentru altceva, mai bun. Iubea cartea, citise tot ce era de citit în micuta biblioteca a scolii primare si în aceea a bunului sau învatator, Savu Halbac. Dar, tocmai acum, la terminarea celor sapte clase, a intervenit ceva, un eveniment-cheie, în viata copilului Traian Dorz, care i-a schimbat traiectoria existentei sale. La examenul de încheiere a celor sapte clase primare, sustinut la Beius în 7 iunie 1930, a fost premiat, iar preotul care preda Religia, pentru raspunsurile exemplare la aceasta disciplina, i-a dat ca premiu special cartea Corabia lui Noe, de preotul Iosif Trifa, din Sibiu. Autorul era întemeietorul si conducatorul pamântesc al Miscarii Oastea Domnului, înfiintata la 1 ianuarie 1923, la Sibiu, o lucrare de regenerare moral-spirituala a poporului nostru în granitele ortodoxiei strabune. Cartea l-a zguduit puternic pe proaspatul absolvent. În 8 iunie, în duminica Rusaliilor, terminând lectura cartii, simti ca trebuie sa-si schimbe viata, asa cum autorul, în final, o propunea fiecarui cititor... ( click pe foto pentru a citi mami mult )

Date biografice

La 1 martie, 1908, în comuna Sasciori, judetul Alba, se naste Ioan Marini, al doilea copil dintr-un numar de opt frati (trei fete si cinci baieti).Parintii, Ioan si Ana, erau tarani fruntasi în comuna. Bunicul dupa tata, Dumitru Marini, a detinut mai multi ani la rând functia de primar al comunei. Dupa absolvirea scolii primare din comuna, în 1921, la recomandarea dascalilor, îndeosebi a directorului Virgil Pop, parintii, cu toate greutatile prin care treceau, îl înscriu pe tânarul Ioan la Scoala Normala din orasul Deva, pentru a deveni cadru didactic.În toamna acelui an, la chemarea mitropolitului Nicolae Balan, vine la Sibiu, tocmai din Tara motilor, preotul Iosif Trifa, care-i va marca mai târziu destinul viitorului învatator Ioan Marini.

Psalm de dor

(18-19 februarie - 2008 - când mi s-a umplut sufletul de o mare bucurie....găsisem ceva ce părea că am pierdut....am vrut să scriu...dar prea multele versuri s-au încăpăţânat să apară aşa frumos, ordonat şi rimate cum le obişnuisem...
Au dat năvală până la urmă, înghesuindu-se într-un umil eseu...sau psalm...psalm de dor..)

Doamne,
mi-e sufletul prea plin de un poem aşa de drag!
Aş vrea să îl rostesc şoptit sau să-l strig,
dar parcă nu-ncape-n cuvinte...
E ca o pasăre diafană cu luciri de diamante
care se zbate mereu şi mereu atât de neputincioasă,
neştiind pe care fereastră a inimii să evadeze
pentru un zbor spre înalt
sau undeva spre o zare albastra care,

pânâ nu de mult părea aşa de străină...

Dacă ar ieşi pe una din ferestrele sufletului meu,
s-ar preface-n curcubeu...
Dacă ar ieşi pe alta,
s-ar face ramură de măr înflorit...
Dacă ar ieşi prin alta,

ar deveni susur blând de limpede izvor
ca lacrima de dor...
Ieşind prin alte ferestre,
s-ar face o adiere cu miresme
de trandafiri
şi lăcrimioare...
...Iar prin altele ieşind
s-ar preface-n cântec de harfă,

sau doină de fluier jelind...

...O, Doamne,

mi-e rănită inima de această zbatere-ndelungă!
Vino şi sparge colivia sufletului meu!
Atinge aripile păsării rănite şi fă o minune!
...
O, Doamne, îţi mulţumesc!
Ştiam că vei veni degrabă!
Ştiam că prezenţa Ta îmi va aduce aproape,
atât de aproape toată zarea albastră,
tot Cerul!!!
Ştiam că îi vei aduce cu Tine
Pe toţi ai Tăi...

Pe toţi fraţii mei risipiţi pe-ntreaga vale a durerii...

Ştiam că zbaterea păsării rănite
Se va preface-n psalm,
Un psalm de dor,
de dorul de-Acasă,
un psalm aşa de plăcut
când îl putem murmura împreună,

Eu cu Tine, Doamne,
şi cu ei, cu fraţii mei...